Un întrerupător de circuit constă, de obicei, dintr-un sistem de contact, un sistem-de stingere a arcului, un mecanism de operare, o unitate de declanșare și o carcasă.
În timpul unui scurtcircuit, câmpul magnetic generat de curentul mare (de obicei de 10 până la 12 ori curentul nominal) învinge forța arcului anti-forță; unitatea de declanșare acționează apoi mecanismul de acționare, provocând declanșarea instantanee a comutatorului. În timpul unei suprasarcini, curentul crește, ceea ce duce la intensificarea generării de căldură; banda bimetalica se deformeaza intr-o anumita masura, declansand mecanismul sa actioneze (cu cat este mai mare curentul, cu atat timpul de raspuns este mai scurt).
Există, de asemenea, întreruptoare de circuit de tip electronic-, care utilizează transformatoare de curent pentru a eșantiona magnitudinea curentului în fiecare fază și a o compara cu o valoare prestabilită. Când este detectată o condiție anormală de curent, un microprocesor emite un semnal care activează unitatea de declanșare electronică, conducând astfel mecanismul de operare.
Funcția unui întrerupător este de a conecta și deconecta circuitele de sarcină, precum și de a întrerupe circuitele de defecțiuni, prevenind astfel escaladarea accidentelor și asigurând funcționarea în siguranță. Întreruptoarele de circuit de înaltă-tensiune, în special, trebuie să fie capabile să întrerupă arcurile electrice care implică tensiuni de până la 1500 V și curenți cuprinsi între 1500 și 2000 A; aceste arcuri se pot alungi la lungimi de până la 2 metri în timp ce continuă să ardă fără a se stinge. În consecință, stingerea arcului electric este o provocare critică pe care întreruptoarele de circuit de înaltă-tensiune trebuie să o rezolve în mod eficient.
Principiul din spatele suflarii și stingerii arcului implică în primul rând răcirea arcului pentru a atenua ionizarea termică. Mai mult, prin utilizarea arcului de suflare pentru a alungi arcul, recombinarea și difuzia particulelor încărcate sunt îmbunătățite; simultan, particulele încărcate din spațiul arcului sunt dispersate, restabilind astfel rapid rezistența dielectrică a mediului izolator.
Întrerupătoarele de-joasă tensiune, cunoscute și sub denumirea de întrerupătoare automate de aer, servesc la conectarea și deconectarea circuitelor de sarcină și pot fi, de asemenea, utilizate pentru a controla motoarele electrice care suferă porniri rare. Din punct de vedere funcțional, ele reprezintă capacitățile combinate-fie parțial, fie în întregime-a diferitelor dispozitive electrice, cum ar fi întrerupătoare cu cuțit, relee de supracurent, relee de subtensiune, relee termice și dispozitive de curent rezidual (protectoare de scurgere); ca atare, ele constituie un dispozitiv de protecție vital în cadrul rețelelor de distribuție a energiei electrice de joasă-tensiune.
Întreruptoarele de joasă-tensiune oferă numeroase avantaje, inclusiv funcții multiple de protecție (cum ar fi protecție la suprasarcină, scurt-circuit și subtensiune), setări de declanșare reglabile, capacitate mare de întrerupere, funcționare convenabilă și caracteristici de siguranță inerente, motiv pentru care sunt atât de utilizate pe scară largă. În ceea ce privește structura și principiul de funcționare, un întrerupător de circuit de joasă-tensiune cuprinde un mecanism de operare, contacte, dispozitive de protecție (diverse tipuri de unități de declanșare) și un sistem-de stingere a arcului.
Contactele principale ale unui întrerupător de-joasă tensiune sunt închise fie manual, fie printr-un mecanism electric de închidere. Odată ce contactele principale s-au închis, mecanismul-de declanșare liberă le blochează în poziția închisă. Bobina declanșatorului de supracurent și elementul termic al declanșatorului termic sunt conectate în serie cu circuitul principal, în timp ce bobina declanșatorului de subtensiune este conectată în paralel cu sursa de alimentare. În cazul unui scurtcircuit sau suprasarcină severă, armătura declanșatorului de supracurent este atrasă; aceasta acţionează mecanismul-de declanşare liberă, determinând contactele principale să deconecteze circuitul principal. Când circuitul este supraîncărcat, elementul termic al unității de declanșare termică se încălzește, determinând îndoirea benzii bimetalice și declanșarea mecanismului-de declanșare liberă. Atunci când circuitul se confruntă cu o stare de subtensiune, armătura unității de declanșare de subtensiune se eliberează, acționând astfel și mecanismul-de declanșare liberă. Unitatea declanșatoare cu șunt servește scopului telecomenzii; în timpul funcționării normale, bobina rămâne dezactivată, dar când este necesară o telecomandă, este apăsat un buton de pornire pentru a alimenta bobina.